Experiențe în Geoparc

Cornel Cioara

Familia lui Cornel Cioara a coborât din Apuseni și s-a stabilit pe valea Streiului, la Plopi. A venit cu meșteșugul lemnăritului, pe care tatăl său îl moștenise, ca mulți alți moți, din neam în neam. În micul atelier din curtea casei din Plopi a învățat de mic să meștereasă, iar la 10 ani a reușit să încheie primul său butoi. A umblat cu marfă din sat în sat, din târg în târg și spune acum că nu-i este deloc rușine de vremurile acelea, ba, din contră, se uită în urmă cu mândria copilului care a muncit să își ajute familia. Are în tolba cu povești o mulțime de întâmplări cu clienți care au început neîncrezători să negocieze cu el și cu care a rămas prieten după ce s-au convins de calitatea butoaielor pe care le-au cumpărat. Sunt multe lucruri la care ține Cornel. Amintirea tatălui și atelierul pe care i l-a lăsat, familia, casa, locurile prin care a umblat. Prietenii, și cei vechi, și cei noi. Dar, mai presus de toate, ține la calitatea butoaielor pe care le meșterește. Calitate care vine din fibra lemnului, din îndemânare și din dorința de a fi la înălțimea tatălui. Acum, Cornel Cioara este primul meșter din Țara Hațegului care a intrat în proiectul Experiențe în Geoparc. Atelierul său este gata să primească vizitatori cărora să le arate tainele dogăritului, cu convingerea că dacă ajung la el ca turiști, vor pleca prieteni. Ai meșteșugurilor tradiționale și ai Geoparcului.

Simona Cioara

În copilărie, Simona Cioara a văzut Țara Hațegului de sus, din Ținutul Pădurenilor. Mai târziu a ajuns să locuiască chiar sub Dealul Hațegului, în comuna Bretea Română. Nu a venit noră în satul Plopi cu mâna goală, ci a adus cu ea priceperea de a pregăti plăcintele pădurenești. E și pasiune, e și meșteșug. E și bucuria de a vedea plăcerea pe fețele celor din jur atunci când rup și gustă din plăcinta care le aburește pe farfurie. E mândră de moștenirea pe care a dus-o în casa soțului, dar nu crede că e vreun secret în rețeta plăcintelor pădurenești. Trebuie doar să pui suflet adevărat și să simți. Să simți calitatea făinii și a brânzei, să simți când aluatul e bine frământat și cât trebuie lăsat la dospit, dacă e cuptorul destul de cald să ia focul plăcinta încetișor și să o rumenească bine. Cu gospodăria pusă în bună rânduială, cu fata, Maria, crescută mare și ajunsă liceană, Simona se simte acum gata să facă pasul următor și să pregătească bucate pentru vizitatori. Nu-i puțin lucru să îți iei responsabilitatea să le fii gazdă turiștilor care ți se așează la masă și vor bucate tradiționale, dar Simona e pregătită să le ofere din sufletul ei celor care vor să aibă parte de Experiențe în Geoparc și îi trec pragul gospodăriei. 

Marius Bâtan

Toată lumea îi știe. Așa te gândești atunci când vorbești de virșlii din Țara Hațegului. Se mănâncă de când lumea în gospodăriile de aici, se duc și se vând la târguri. Pe vremuri erau doar în zonă, dar au trecut demult hotarul și îi găsești acum în magazine din mai toată țara, făcuți de fabricile de mezeluri. Sunt cârnăciori subțiri, dintr-un amestec de cărnuri și se mănâncă la pereche, cu pâine și muștar, opăriți într-un singur clocot. Nu fierți, că dacă îi fierbi își pierd tot sucul din carne, care îi face mustoși. Și musai să îi mănânci cu mâna, că dacă îi tai cu cuțitul iar pierzi sucul și îi mai mare păcatul să rămână seci. Dar cum ar fi să guști virșlii așa cum numai la cuptorul unde se prepară îi poți găsi? Marius Bâtan îți oferă una din Experiențele în Geoparc chiar la gura cuptorului de virșli pe care îl are în gospodăria familiei din Sălașu de Jos. Soția e din neam de virșlari și, după ce s-a însurat, Marius a dus meșteșugul mai departe. Și-a făcut carmangerie cu toate autorizațiile și a amenajat un foișor în care să le spună vizitatorilor povestea virșlilor de Sălaș, să le arate cum se făceau odinioară, cu ustensile de mână și, mai ales, să le dea să guste o pereche de virșli fierbinți, atunci scoși din cuptor. Că acesta este marele secret al preparării virșlilor, coptul în cuptorul cu lemne. Se face ultima dată, înainte ca virșlii să fie puși la păstrat sau scoși la vânzare, dar atunci sunt cei mai buni. Mult mai buni decât dacă apucă să se răcească și sunt apoi opăriți înainte să fie serviți. Iar la Marius Bâtan poți să guști virșli autentici de Sălaș și să le afli povestea.

Adrian Necula

Sunt doar frunze verzi, fructe sau rădăcini, cum ar putea avea o poveste? Ei bine, pentru că le poți culege dintr-o grădină în care fiecare plantă și pom crește în deplină armonie cu cele din jur, sub grija lui Adrian Necula. Iar lui Adrian îi place să le povestească oamenilor pe cât de mult îi place să lucreze în grădina din gospodăria familiei din Săcel. Nu e de aici, a venit când s-a căsătorit cu Dana, dar face ceea ce a visat de mic. Transformă pământul, odinioară fără rod sau cu o recoltă mică, într-o explozie de viață. Cu pătrunjel și leuștean, roșii, castraveți, ardei, varză și țelină, zmeură, caise, mere. Și multe altele, pe care le cultivă pe o bucățică de pământ numai, așa, de probă, până ajung să îi umple tot colțul grădinii. Iar acum s-a specializat și în ceapa roșie de Bărăști. După ce profesoara Silvia Szakacs-Mikes a renăscut povestea cepei roșii, căreia i-a făcut chiar și un festival, Adrian a început să cultive ceapa cu gust dulce, tradițională cândva pe malul Sibișelului. Nu se obține simplu, din arpagic, ci din sămânță care, după ce devine plăntuță în răsadniță, se mută fir cu fir în grădină. De aceea i se spune și ceapă răsădită. Are nevoie de multă apă, așa că cel mai bine crește în satele comunei Sântămăria Orlea și era cândva vedeta târgului de toamnă de la Pui, de unde se vindea până hăt, departe, în Valea Jiului. Adrian e parte din Experiențe în Geoparc cu povești despre plantele și pomii din grădina sa, pe care le știe din vârful fiecărei frunze și până la cea mai adâncă rădăcină. Iar pentru că ceapa roșie de Bărăști e o vedetă renăscută, ea e și în centrul poveștilor cu care Adrian Necula își primește vizitatorii la umbra foișorului amenajat la intrarea în grădină. Și după ce încalecă pe-o șa și le spune povestea-așa,
buna gazdă îi îndeamnă pe oaspeți să culeagă în liniște, cu mâna lor legumele
și fructele cele proaspete.